Lupii mumificați din era glaciară dezvăluie misterul strămoșilor câinilor moderni

Un grup internațional de geneticieni și arheologi, condus de Institutul Francis Crick, a descoperit că strămoșii câinilor pot fi urmăriți până la cel puțin două populații de lupi străvechi.

Această lucrare dezvăluie indicii despre misterul locului în care câinii au suferit domesticirea, una dintre cele mai mari întrebări fără răspuns despre preistoria umană.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Se știe că aceștia provin din lupul cenușiu, iar domesticirea a avut loc în timpul Epocii Glaciare, cu cel puțin 15.000 de ani în urmă. Dar unde s-a întâmplat acest lucru și dacă a avut loc într-o singură locație sau în mai multe, este încă necunoscut.

Studiile anterioare care au folosit arhivele arheologice și au comparat ADN-ul câinilor și al lupilor moderni nu au găsit răspunsul. În studiul publicat în revista Nature, cercetătorii au apelat la genomul lupilor antici pentru a înțelege mai bine unde au evoluat primii câini din lupi. Aceștia au analizat 72 de genomuri antice de lupi din Europa, Siberia și America de Nord, care acoperă ultimii 100.000 de ani.

Indicii despre misterul locului în care câinii au suferit domesticirea

Rămășițele au provenit de la lupi antici excavați anterior, iar la studiu au contribuit arheologi din 38 de instituții din 16 țări diferite. Rămășițele au inclus un cap complet, perfect conservat, al unui lup siberian care a trăit acum 32.000 de ani. Nouă laboratoare diferite de ADN străvechi au colaborat apoi la generarea de date privind secvențele de ADN de la lupi.

Analizând genomurile, cercetătorii au descoperit că atât câinii timpurii, cât și cei moderni sunt mai asemănători din punct de vedere genetic cu lupii antici din Asia decât cu cei din Europa, sugerând o domesticire undeva în est.

Cu toate acestea, ei au găsit, de asemenea, dovezi că două populații separate de lupi au contribuit cu ADN la câini. Câinii timpurii din nord-estul Europei, din Siberia și din Americi par să aibă o singură origine comună din sursa estică. Dar câinii timpurii din Orientul Mijlociu, Africa și Europa de Sud par să aibă o anumită ascendență dintr-o altă sursă înrudită cu lupii din Orientul Mijlociu, în plus față de sursa estică.

O posibilă explicație pentru această ascendență dublă este aceea că lupii au fost domesticiți de mai multe ori, iar diferitele populații s-au amestecat apoi între ele, scrie EurekAlert.

Una dintre cele mai mari întrebări fără răspuns despre preistoria umană

O altă posibilitate este că domesticirea a avut loc o singură dată, iar ascendența dublă se datorează faptului că acești câini timpurii s-au amestecat apoi cu lupii sălbatici. În prezent, nu este posibil să se determine care dintre aceste două scenarii a avut loc.

Echipa continuă căutarea unui strămoș străvechi al câinilor, care ar putea dezvălui mai precis unde a avut loc cel mai probabil domesticirea. Ei se concentrează acum pe genomurile din alte locații care nu au fost incluse în acest studiu, inclusiv regiuni mai sudice.

Deoarece cele 72 de genomuri antice de lupi se întindeau pe o perioadă de aproximativ 30.000 de generații, a fost posibil să se privească înapoi și să se construiască o cronologie a modului în care ADN-ul lupului s-a schimbat, urmărind selecția naturală în acțiune.

De exemplu, ei au observat că, într-o perioadă de aproximativ 10.000 de ani, o variantă genetică a trecut de la a fi foarte rară la a fi prezentă la fiecare lup, și este prezentă și astăzi la toți lupii și câinii.

Cum se produce evoluția?

Varianta afectează o genă, IFT88, care este implicată în dezvoltarea oaselor din craniu și maxilar. Este posibil ca răspândirea acestei variante să fi fost determinată de o schimbare a tipurilor de pradă disponibile în timpul Epocii Glaciare, oferind un avantaj lupilor cu o anumită formă a capului, dar gena ar putea avea și alte funcții necunoscute la lupi.

„Este pentru prima dată când oamenii de știință au urmărit direct selecția naturală la un animal mare pe o perioadă de timp de 100 000 de ani, văzând evoluția în timp real, în loc să încerce să o reconstruiască din ADN-ul de astăzi”, a explicat Pontus Skoglund, autorul principal și șeful de grup al laboratorului Ancient Genomics de la Crick.

„Am găsit mai multe cazuri în care mutațiile s-au răspândit la întreaga specie de lupi, ceea ce a fost posibil deoarece specia era foarte conectată pe distanțe mari. Această conectivitate este poate un motiv pentru care lupii au reușit să supraviețuiască Epocii Glaciare, în timp ce multe alte carnivore mari au dispărut.”

„Serii temporale similare de genomuri întregi din Epoca de Gheață, la oameni sau la alte animale, ar putea oferi noi informații despre modul în care se produce evoluția.”

Vă recomandăm să mai citiți și:

La ce se gândește câinele tău? Oamenii de știință ar fi găsit, în sfârșit, răspunsul

Sănătatea câinilor, în pericol. Medicii veterinarii recomandă evitarea rasei bulldog

Cum au devenit câinii cei mai buni prieteni ai omului? Cercetătorii au descoperit indiciile genetice

Cum a transformat dieta câinele străvechi în cel mai bun prieten al omului?